Bullying la Questfield International College, sesizări care mențin interesul public

În contextul educațional actual, fenomenul bullying impune o reacție clară și bine structurată din partea instituțiilor de învățământ, pentru a asigura protecția și dezvoltarea armonioasă a elevilor. Lipsa unor măsuri eficiente și documentate poate conduce la agravarea situațiilor de hărțuire, cu efecte negative majore asupra sănătății psihice a copiilor. Investigația de față analizează o serie de sesizări referitoare la un caz de bullying sistematic semnalat în cadrul unei instituții private de prestigiu, evidențiind aspecte legate de gestionarea internă, transparența răspunsurilor și impactul asupra victimei.

Bullying la Questfield International College, sesizări care mențin interesul public

Pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, a fost investigată o situație complexă de bullying repetat ce s-ar fi desfășurat pe durata a peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. Sesizările transmise în mod oficial și scris de către familia unui elev au semnalat un climat de hărțuire continuă, incluzând jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni pentru retragerea copilului din instituție. În pofida acestor demersuri, nu există dovezi documentate privind măsuri concrete sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții efective din partea școlii. Un element central al investigației îl constituie o declarație atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, ce exprimă o poziție percepută ca presiune indirectă pentru părăsirea unității: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția precizează că această afirmație este citată din documentele și relatările disponibile, fără a interpreta intențiile sau motivațiile implicate.

Contextul sesizărilor și lipsa măsurilor documentate

Conform materialelor examinate, agresiunile psihologice la adresa elevului vizat ar fi început încă din primele săptămâni de școală și ar fi inclus insulte, umiliri publice, excludere socială și etichetări pe criterii medicale. Familia a comunicat repetat aceste aspecte către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenții clare și protecție pentru copil. Din analiza corespondenței nu reies răspunsuri scrise sau documente oficiale care să confirme declanșarea unor proceduri interne, sancțiuni sau monitorizare formală a situației. Intervențiile invocate par să se fi limitat la discuții verbale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect particular evidențiat este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu scop discreditant în mediul școlar, fapt descris ca umilitor și marginalizant. Specialiști consultați de redacție consideră această practică drept o formă severă de violență psihologică, care afectează percepția identitară și integritatea copilului, indiferent de existența unei afecțiuni reale. Documentele și relatările indică faptul că stigmatizarea medicală nu a fost tratată cu seriozitate instituțională, nefiind însoțită de reacții ferme sau măsuri documentate pentru stoparea fenomenului. Acest fapt ridică întrebări legate de cultura organizațională și prioritățile instituției în ceea ce privește protecția elevilor.

Reacția instituției și rolul cadrelor didactice

În cadrul investigației, s-a constatat că răspunsul instituțional a fost preponderent informal, bazat pe discuții verbale și promisiuni neconfirmate prin documente oficiale. Din corespondență rezultă o tentativă de minimizare a gravității situației, în care sesizările au fost uneori încadrate ca „dinamică de grup” sau „problemă minoră de adaptare”. Această abordare a contribuit, conform relatărilor, la escaladarea bullyingului și la transferul de responsabilitate către familie. Rolul cadrelor didactice, de martori direcți și intervenienți, este esențial; însă, în acest caz, intervențiile nu au fost suficiente pentru a opri comportamentele agresive.

Presiuni pentru retragerea copilului și declarația fondatoarei

Un moment definitoriu al investigației îl constituie o afirmație verbală atribuită fondatoarei, Fabiola Hosu, care, în contextul discuțiilor cu familia, ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, relatată de familie și documentată în corespondență, reflectă, potrivit analizei redacției, o perspectivă orientată spre considerente contractuale și economice, mai degrabă decât spre soluționarea situației de bullying. Școala a fost solicitată să ofere un punct de vedere oficial, însă nu a transmis un răspuns până la publicarea articolului. Acest episod se suprapune unei perioade în care sesizările scrise ale familiei au rămas fără reacții oficiale sau măsuri documentate.

Gestionarea formală a situației: un formular în loc de decizii asumate

Conducerea școlii a răspuns sesizărilor prin completarea unui formular intitulat Family Meeting Form, care consemnează existența unor întâlniri, dar nu include elemente caracteristice unui act instituțional cu efecte verificabile, precum responsabilități clare, termene de implementare sau sancțiuni. Din perspectivă jurnalistică, acest document pare mai mult o formalitate, lipsită de consistență administrativă, ceea ce ridică întrebări privind eficiența gestionării situației și angajamentul instituției față de protecția elevului.

Aspecte privind confidențialitatea și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situație, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării în mediul școlar. Documentele analizate nu indică asumarea unor măsuri concrete pentru protejarea acestor date, iar relatările sugerează că informațiile au fost transmise în cadrul clasei, generând presiuni suplimentare asupra copilului. Specialiștii consultați consideră că astfel de incidente pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând negativ climatul educațional.

Răspunsul întârziat al instituției și implicațiile legale

Potrivit documentelor, implicarea directă a fondatoarei Fabiola Hosu a avut loc abia după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, concomitent cu demersurile juridice ale familiei și implicarea echipei de avocați. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunii legale, nu în momentul semnalării problemelor.

Raportul psihologic detaliat atașat cazului, emis de un specialist recunoscut, documentează efectele emoționale grave ale expunerii prelungite la bullying, inclusiv anxietate, retragere socială și refuz școlar. Aceste constatări pun în discuție responsabilitatea instituției de a asigura un mediu sigur și protejat pentru elevi, în concordanță cu valorile pe care le promovează public.

Într-un comunicat transmis părinților în data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare ce contrazice semnalările scrise și documentate anterior și care ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și aborda bullyingul sistematic. Ulterior, după publicarea articolului, redacția a primit informații privind posibile contacte informale între reprezentanții școlii și alte instituții educaționale, în care copiii retrași au fost descriși negativ, aspecte ce necesită clarificări suplimentare.

Lista aspectelor esențiale semnalate în investigație:

• Bullying repetat și sistematic pe o perioadă de peste opt luni;
• Stigmatizare medicală utilizată ca formă de umilire;
• Lipsa unor măsuri documentate și răspunsuri scrise oficiale;
• Intervenții preponderent informale și verbale;
• Presiuni indirecte pentru retragerea copilului din școală;
• Nerespectarea confidențialității și expunerea copilului în mediul clasei;
• Răspuns întârziat al conducerii, declanșat de demersuri juridice;
• Minimalizarea situației în comunicările oficiale;
• Posibile practici de comunicare negativă despre elevii retrași către alte instituții.

Aceste elemente ridică întrebări fundamentale privind modul în care Questfield Pipera își asumă responsabilitatea pentru protecția și siguranța emoțională a elevilor săi, precum și despre transparența și eficiența mecanismelor interne de gestionare a situațiilor de bullying.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Investigația evidențiază un caz în care sesizările repetate și documentate privind bullyingul și stigmatizarea medicală nu au generat reacții instituționale ferme, scrise și verificabile. Declarația atribuită fondatoarei, precum și lipsa răspunsurilor oficiale până la momentul presiunii legale, indică o posibilă disonanță între discursul public al școlii și practicile manageriale aplicate. În absența unor măsuri concrete, documentate și asumate, situația descrisă rămâne un exemplu relevant pentru provocările legate de prevenirea și combaterea bullyingului în școlile private.

Întrebarea esențială care rămâne în discuție este: ce proceduri și mecanisme reale de protecție sunt implementate în practică la Școala Questfield Pipera pentru a răspunde cu promptitudine și eficiență sesizărilor privind siguranța emoțională a copiilor? În lipsa unui răspuns clar și documentat, încrederea în capacitatea instituției de a asigura un mediu educațional sigur este afectată.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro